RSS Feed

Category Archives: In caminul studentesc…

Secretara surpriză

Posted on

Astăzi am avut parte de bucuria de a vorbi la telefon cu o doamnă secretară! Nu, nu am greșit, chiar voiam să scriu secretară și da, postarea mea răutăcioasă cu privire la secretare de mai demult s-a întors și mi-a dat o scatoalcă după ceafă. Ce pot să zic, o meritam!

Ok, ideea este că azi am dat un telefon la secretariatul Rectoratului UB, ca să adresez niște întrebări legate de burse. M-am pregătit psihic pentru această conversație, încercând să regăsesc zenul înlăuntrul meu ca să nu îmi pierd răbdarea prea repede cu doamna de la celălalt capăt al firului. Ei bine, ce să vezi? Mi-am făcut griji degeaba, pentru că am sunat, am fost draguță, iar doamna secretară mi-a raspuns cu aceeasi amabilitate! E drept, interlocutoarea mea se afla pe acea linie fină dintre amabilitate si creepyness, pentru că nu mă scotea din „scumpo”, „draga mea” si alte apelative asemănătoare, pe care de obicei le folosește doar mama. Dar oricum, ideea e că mi-a raspuns la întrebări și m-a și făcut să zâmbesc, iar asta e uimitor, pentru că, de obicei, în urma unei discuții cu secretara nu se întâmplă nici una, nici alta.

Acestea fiind zise, nu îmi rămâne decât să mă întreb dacă ar fi de acord doamna secretară de la Rectorat să țină un training de amabilitate cu secretaree de la noi de la facultate. Nu trebuie să facă prea multe, doar să le vorbească despre câteva reguli de bază în comunicare. Se poate? Ar salva nervii multor generații de studenți… Vă rugăăăăăm!

Concluzie scurtă: acum avem dovada că dacă vrei, se poate!

Anunțuri

Viata la camin (Part II)

Stiam eu ca viata de student este un subiect pe care il voi putea exploata indelung.  Iar aventurile din camera de camin de asemenea. Cu toate ca pe moment nu ne dam seama, toate intamplarile astea sunt de fapt o lectie de viata pentru noi. Eu una, in anul I de facultate am invatat:

– sa astup gauri in pereti;

– sa scot gandacii din interiorul electrocasnicelor (ca sa nu-i port cu mine in noua locuinta);

-sa umblu pe la sigurante, astfel incat sa fac „Sa fie lumina!”;

-sa schimb butucul usii (asta am invatat prin observare!);

– sa invat pe ritm de manele combinate cu Gorillaz si muzica orientala;

– sa iubesc cainii strazii pentru ca sunt mult mai simpatici decat boschetarii care dorm pe coridoarele caminului;

– sa fac dusuri extrem de rapide (deh, cand ai doar apa rece in toiul iernii, nu te prea lungesti 😉 );

– sa nu urc in lift cu baieti mai imaturi decat mine, la un momentdat sigur reusesc sa il blocheze;

Acum, lasand gluma la o parte, o  lectie interesanta  am primit-o tocmai unul dintre boschetarii care dormea pe coridorul caminului. Cu toate ca ma straduiam sa il evit pe cat posibil, intr-o seara ne-am intersectat la iesirea din camin. A inceput sa imi vorbeasca, iar eu de obicei ignor oamenii pe care nu-i cunosc si se baga in seama aiurea (daca-s oameni ai strazii, o mai si rup la fuga:P). Dar stai! Mi se parea sau… nu! Nu mi se parea. Omu` asta chiar a inceput sa imi explice (intr-o engleza foarte corecta) ca el nu e beat… sau cel putin nu la fel de beat ca in seara precedenta. Bineinteles ca prin vene ii curgea mai mult alcool decat sange, dar cu toate astea m-a impresionat situatia lui. Omu` era scolit, stapanea foarte bine limba engleza. Si totusi… a ajuns sa imparta o saltea roasa de vreme cu un alt „tovaras” fara locuinta, la etajul 8 al unui camin studentesc.

Ce s-o fi intamplat cu el de a ajuns in starea asta? Nu am de unde sa stiu… dar e pur si simplu trist. Nu stiu de ce am o vaga impresie ca omul acela a ajuns astfel din cauza unor alegeri prost facute. Nu vreau sa judec, dar din moment ce a invatat limba engleza, inseamna ca a facut o scoala, deci a avut de ales.

Asadar ar fi bine sa analizam cu mai mare atentie pasii pe care urmam sa ii facem. Pentru ca viitorul nostru este influentat in cea mai mare parte de deciziile luate de noi acum. Poate ca suna rautacios, dar am constatat ca in tara asta, de cele mai multe ori, saracia este o alegere. Altii nu au acest privilegiu de a alege o viata mai buna Pentru a ma face inteleasa, urmariti clipul de mai jos.

http://www.youtube.com/watch?v=GL-8HPdBroc

Viata la camin (Part I)

Tu stii cu cine locuiesti in camera de camin?

In primul an de studentie, bobocelul trece prin muuuuulte schimbari.  Majoritatea studentilor pleaca in alt oras decat cel natal sa invete, deci trebuie sa se adapteze la noul stil de viata, sa invete sa se descurce singur.

Printre primele activitati importante din viata de student este mutarea in caminul studentesc. Un  pas important. Nu numai ca trebuie sa imparti un spatiu mic cu alte persoane, dar trebuie sa inveti sa iti respecti colegii, sa le respecti tabieturile. Dupa cum am mai spus… adaptare!

Tin minte prima mea seara in camin. Am mers la noua  locuinta impreuna cu sora mea pentru ca era o perioada tare agitata pentru mine si aveam nevoie de ajutor cu bagajele. (Bullshit…eram prea timida ca sa merg singura 🙂 ). Desi abia asteptam sa cunosc noile colege de camera, am intrat in incapere  si pur si simplu m-am uitat  la ele cum aranjeaza un cablu (atarna de prin tavan si arata urat). Cele doua colege erau surori si amandoua erau mai mari decat mine, lucru care ma intimida (de parca as mai fi avut nevoie de un bonus de timiditate 😀 ). Ma gandeam ca pentru ele sunt doar „locul din camera care s-a ocupat intr-un final”. Dar cel mai tare ma speria un alt gand: „Cat de tare seamana  intre ele! Cum Doamne iarta-ma o sa le deosebesc eu pe fetele astea?!?!”. Si nici macar nu erau gemene.

Intr-un tarziu nu prea indepartat mi-am facut curaj si m-am prezentat.  Am inceput sa povestim, m-am destins si eu. Incet-incet m-am apucat sa imi aranjez lucrurile prin camera, moment in care am aflat de la fete crudul adevar: in camera nu locuiam doar noi, cele trei fete. Bucataria era infestata de locuitori mici si maronii (cam 871263497862485287658 de astfel de specimene), baia la fel. Cum camera se afla intre bucatarie si baie, ghiciti ce? Camaruta noastra era un fel de highway al gandacilor. „Ok, nu e dragut, dar pot face fata. Niste spray de gandaci si treaba-i rezolvata”. Sau nu?

La un momentdat am ramas singura in camera. Mi-am facut curaj si am intrat in bucatarie. Care a fost reactia mea?… am inceput sa plang. Pur si simplu am inceput sa plang cand am vazut zeci de gandaci care misunau pe masa, pe electrocasnice, pe vase, pe dulap, in dulap, in frigider… PESTE TOT! In mintea mea rasuna o  singura propozitie: „Din casuta mea curata eu ma mut in paradisul gandacilor… ce rahat!”.

Seara aceea a trecut cum a trecut… Noaptea am stat de sase la propriul meu pat ca nu cumva musafirii nepoftiti sa imi invadeze spatiul. Insa problema gandacilor nu am putut-o rezolva niciodata. In primele trei sau patru luni asa-zisele dezinsectii se faceau periodic, lucru care limita numarul gandacilor cat de cat. Insa fericirea asta dura maxim doua saptamani, dupa care gandacii imuni la spray-urile din comert reapareau. Problema s-a agravat cand nici macar dezinsectiile vietii nu se mai faceau, iar astia micii se inmulteau in draci. La un momentdat, eu si colegele de camera ne-am rezervat jumatate de zi ca sa astupam gaurile din pereti cu silicon. A fost distractiv, mai ales momentul in care am descoperit o gaura imensa in bucatarie- prin care puteam face linistite schimb de alimente cu vecinii.

In timp, am devenit niste insensibile, omoram gandacii intr-o veselie, ne-am obisnuit cu ideea ca vasele trebuie spalate inainte si dupa  folosire, alimentele din frigider erau mereu infasurate bine in folie (strat dublu daca se poate), iar prosoapele din baie le scuturam bine inainte de fiecare dus.  Dar in cazul asta, nu adatparea este rezolvarea. E cumplit sa locuiesti intr-un astfel de loc. Degeaba sunt camerele aranjate si caminele renovate, daca stai mereu cu frica-n san ca se urca nefericitii aia mici pe tine (lucru pe care l-am patit).

Astfel, in urma experientei din primul an de studentie, am ajuns la concluzia ca daca faza cu apocalipsa din 2012 e pe bune… ei bine, va fi un mare FAIL, pentru ca cel putin un gandac din asta mic si nenorocit va supravietui. Si da, unde este acum un gandac, peste o luna vor fi 100. I should know!

Si totusi, vreau sa inchei aceasta postare intr-o nota vesela, asa ca va las cu „goanga” asta mica si simpatica din filmuletul de mai jos. 😀

 

%d blogeri au apreciat asta: