RSS Feed

Timpul nostru

Săptămâna aceasta au reînceput cursurile. Gata cu serile în care de la lucru mergeam direct acasă și apucam să lenevesc. De acum până la vară, timp liber în cursul săptămânii din părți. Și apropo de asta, voiam să vă povestesc un lucru pe care l-am realizat chiar la primul curs al acestui semestru.

Luni, 18 februarie, ora 17:00. Primul curs de „Tehnici de comunicare în public” a început cu un mic test. Domnul profesor ne-a rugat să îi spunem care sunt activitățile noastre pe parcusul a 24 de ore și cam cât timp ne ocupă ele. Când am tras linia, erau vreo 7-8 ore de somn, vreo 2 ore petrecute pe drumuri, 8 ore de munca, 2-3 ore l școală, maximum 3 ore de relaxare (dormit, citit, gătit etc.) vreo oră-două pierdute prin oraș cu treburi diverse și uite-așa fuse și se duse ziua. Ba chiar ajunsesem să transformăm ziua într-una de 27 de ore, pentru că 24 nu erau suficiente pentru a ne duce la bun sfârșit toate activitățile. În fine, într-un sfârșit ne- spus domnul profesor care a fost rostul acestui exercițiu: acela de a ne atrage atenția că petrecem prea puțin timp gândindu-ne la noi înșine. Și, într-adevăr, ne concentrăm atât de puțin asupra propriei persoane, încât nici nu realizăm că practic uităm de noi. Din 24 de ore, abia dacă alocăm 3 în care facem ceva ce ne place, ne relaxează, sau pur și simplu facem pentru noi.

Ideea pe care încerc să o transmit prin această postare este aceea că ar trebui să facem mai multe pentru noi înșine. Iar prin asta nu mă refer la a adopta un comportament egoist. Nu! Mă refer pur și simplu la faptul că am ajuns să trăim într-un ritm care ne lasă impresia că ne trăim viața „pentru că trebuie”. Exact așa a punctat și domnul profesor ideea sa: mergem la lucru pentru că trebuie, mergem la facultate pentru că trebuie, pierdem timp pe drumuri pentru că trebuie și prea puține lucruri le facem pentru că vrem.

Azi dimineață mi-am amintit de cursul de luni în timp ce mergeam spre serviciu. Eram în metrou și încercam să îmi amintesc cele 5-6 activități zilnice enumerate de noi la curs, care ne fură cele 24 de ore ale zilei. Preț de câteva secunde m-am gândit că doar noi tinerii ne trăim viețile pe „repede înainte”, încercând să împăcăm facultatea cu munca și cu viața personală. Dar apoi am aruncat un ochi în jurul meu și mi-am dat seama că nu e nici pe departe așa. Adolescenți, tineri sau bătrâni, toți „vecinii” de compartiment din metrou aveau acel ceva în comun, care îi dădea de gol: o privire obosită cu ochi umflați sau cu cearcăne până la genunchi.

Așa mi-am dat seama că noi ne concentrăm prea mult să facem lucrurile cum trebuie și să greșim cât mai puțin. Cu alte cuvinte, ne străduim să nu greșim față de alții, și poate ne iese, dar în același timp greșim enorm față de noi. Și atunci… ce-am făcut?

Concluzia? Ne bucurăm temporar de lucruri mărunte, dar am uitat să ne bucurăm de timpul nostru și de propria viață pe termen lung. Oare ne mai poate învăța cineva cum se face?

Anunțuri

About Sonia G

„Niciodata nu a fost sa nu fie cumva”. Asta este motto-ul meu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: