RSS Feed

Monthly Archives: Ianuarie 2013

Whisky, a life changing decision

Posted on

Știți cum se spune că omul nu realizează ce a avut decât în momentul în care a pierdut acel ceva? Ei bine, să știți că funcționează și reciproca acestei teorii: uneori nu realizezi în ce te-ai băgat. Doar în momentul în care te vezi în fața faptului împlinit îți dai seama că ai greșit undeva la calculul făcut inițial, iar acum îți dă cu virgulă. Bine… In cazul meu, după acea virgulă se află trăznăile unui pufos, so we’re good.

Acum o săptămână l-am adus acasă pe Whisky, un pisoi pufos si extrem de curios, care are doar 3 luni si jumătate la activ. Energia lui este molipsitoare, iar simpla lui prezență te face să lași grijile pe preșul de la intrare. Cum ne-am închipuit noi că va fi? Exact ca viața noastră de până atunci, doar cu un suflet în plus în preajmă. Ei bine, după o săptămână, pot spune că îți dai seama că este Whisky în casă pentru că:

1. Trebuie să îți iei subtitrare la filme, că de auzit nu mai auzi nimic. Whisky începe să se joace cu jucăria lui preferată, punga de hârtie, chiar în momentele cheie ale filmului.
2. Dimineața te trezești mai repede cu cel puțin jumătate de oră ca să îl smotocești pe pufos.
3. Dacă e week-end și vrei să dormi mai mult, poți să uiți! Whisky nu e făcut să aștepte prea mult sesiunea de smotoceală.
4. Te trezești înțepenit de spate, gât, mâini și picioare, pentru că Whisky s-a postat mult prea comod în patul tău și nu vrei să îl trezești, pentru că va crede că e timpul pentru smotoceală.
5. Dacă lucrezi de acasă, pauzele sunt lungi si dese, doar ca să te uiți cum se joacă pisoiul cu noua jucărie.
6. Petreci mai mult timp în baie, pentru ca pisicul este curios cum e în cadă, dar e prea micuț ca să și iasă de acolo atunci când a terminat „inspecția”.
7. Mergi prin casă cu atenție sporită, mai ceva ca atunci când ești cu mașina pe un drum național ințețoșat, pentru că piticul îți iese în cale când nici nu te aștepți.
8. Trebuie să schimbi poziția mobilei în dormitor, pentru că locul preferat al lui Whiskey este spațiul extrem de strâmt dintre pat și perete, de unde cu greu poate ieși dacă nu îi dai la o parte noptiera.
9. Trebuie să ieși din casă cu viteza a treia, asta dacă nu vrei să fugărești motanul pe casa scării.
10. Începi să nu îți mai lași încărcătoarele în priză pentru că Whisky are o slăbiciune pentru mufe și nu ai vrea să facă un scurt motanul în timp ce se joacă.
11. Deschizi laptopul, chiar dacă nu ai nevoie de el, pentru că motanului îi place să stea pe tastatură, la căldură.
12. Te grăbești să ajungi acasă pentru că abia aștepți să te joci cu pufoșenia.
13. Traversezi un bulevard prin vânt și ploaie, în loc să iei autobusul, doar pentru că știi că undeva la jumătatea drumului este un pet shop de unde vrei să îi iei pisicului o perie pentru blăniță.
14. Eliberezi un raft din dulapul tău pentru motan.
15. Toate persoanele din casă sunt cu gura până la urechi pentru că piciul face tot timpul câte o năzbâtie.

În concluzie, el este Whisky, motanul care ne ocupă 90% din timpul petrecut acasă. Dar e al nostru și îl iubim.

Anunțuri

Back in… blogging!

Posted on

Gata, m-am întors! După ce am renunțat să scriu pe blogulețul „unguresc” de câteva luni, aseară m-a convins cineva (culmea, o persoană pe care nu o cunosc) că ar fi o idee rea să renunț la activitatea mea online.

Și ca să nu țin povestioara doar pentru mine, am să vă spun că totul se datorează unui comentariu pe care l-am primit de la o coleguță de breaslă, prin care am fost anunțată că unul dintre textele scrise de mine acum ceva vreme (in 2011!!) a fost copiat in foaaarte mare parte si publicat pe Facebook sub forma unei postări personale, de către o doamnă.  Ce am facut cand am citit asta? Am pus filmul la care mă uitam pe „Pauză” și m-am gandit… „la asta cum ar trebui să reacționez?”. Iubitul meu imi zicea că ar trebui să fiu mândră de mine, pentru că acum știu sigur că postarea respectivă are cel puțin un fan. Și da, probabil că era o urmă de vanitate acolo, în mine, având în vedere că timp de 10 minute am tot comparat textul meu și textul postat de doamna respectiva și am constatat de mai multe ori că mă copiase în proporție de 80% sau așa ceva. Dar apoi mi-am amintit de cursurile de Dreptul Comunicării de la facultate, iar gestul doamnei de pe Facebook a început să mă deranjeze. M-am convins de două lucruri: primul, că trebuie să îi spun ceva persoanei respective, iar al doilea, că trebuie să mă reapuc de scris pe blog (doar nu vreau să îmi dezamăgesc fanii, nu? :p ).

Așadar, sunt aici. Din nou. Pentru cât timp… nu am de unde să știu. Dar abia aștept să vă povestesc aventurile mele de pui de ardelean în lumea asta mare! Cheers!

%d blogeri au apreciat asta: