RSS Feed

Monthly Archives: Ianuarie 2012

Iarna pe ulita

Posted on

Cateva dintre micile minuni ale iernii! 🙂

Enjoy!

Anunțuri

Secretara: descrierea speciei

Posted on

De cand am crescut si noi un pic si ne-am hotarat sa ne gasim drumul in viata (sau de cand ne gandeam ca ar fi cazul sa incepem sa-l cautam), fiecare dintre noi a dat de (prea) multe ori de un specimen ciudat, neprietenos, uneori chiar scarbos, al carui scop in viata este de a scoate omul din sarite. Stiu, v-ati dat seama inca din titlu ca ma refer la secretara de pretutindeni.

Descrierea speciei

Secretara este un mamifer de talie mijlocie. Corpul secretarei nu este mare, fiind destul de asemănător cu cel al omului, dar iese în evidență datorită fundului care capata proportii destul de mari in timp,  datorita multelor ore de stat la cafea, sau de mutat foi dintr-o parte in alta intr-un ritm deloc alert. „Blana” ii este roșcată, blonda sau bruneta.  Trebuie sa fie cocheta, doar intra in contact cu zeci de persoane zilnic.

Secretara se hraneste, cel mai probabil, cu nervii oamenilor. Ea nu iese la vanat, asteapta cuminte in biroul ei pentru ca „prada” vine singura la ea, de nevoie. Majoritatea secretarelor ucid entuziasmul „victimei” sale inca de la intrarea acesteia in birou, aruncandu-i o privire acra si intreband-o in scarba cu ce ii poate fi de folos. Spre deosebire de alte mamifere, secretara consuma toti nervii prazii sale la o singura intalnire, nu pastreaza nimic pentru mai tarziu. Mai mult decat atat, ea este singura specie care are abilitatea de a termina  prada (d.p.d.v nervos) chiar inainte de a se intalni fata-in-fata cu aceasta, punandu-o sa astepte ore in sir la o coada aparent mica, dar care avanseaza anevoios din cauza vitezei de lucru a secretarei, asemanatoare cu cea a unui melc paralizat.

O veste buna in privinta acestei specii este faptul ca secretara nu se inmulteste foarte des. Ea sta ani in sir si ocupa acelasi birou. Uneori isi induce prada in eroare. Aceasta din urma, ajunsa la capatul rabdarii, spera ca intr-o buna zi secretara nesuferita va fi inlocuita de una mai buna. Insa prada nu realizeaza ca actuala secretara va fi inlocuita cu o alta cel putin la fel de nesuferita- asa este specia, nu ai cum sa o schimbi. Spre deosebire de puii altor mamifere, puii de secretara (adica secretarele nou-venite) nu sunt mici, pufosi si draguti. Ele sunt date dracu`de la bun inceput, lasand impresia ca sunt special angajate pentru a-i termina nervos pe semeni. Cel mai probabil in CV-ul lor la rubrica „Aptitudini si competente personale” scrie mare:

  • Abilitati excelente de enervare a interlocutorului
  • Capacitate mare de adaptare la diverse medii de lucru (diverse tipuri de scaune si birouri) si la un volum mare de munca (pot bea cafeaua si cu un teanc mare de dosare pe masa, nu ma deranjeaza!).
  • Persoana deloc sociabila, niciodata pregatita sa ajut persoana care vine la mine cu o problema, avand un raspuns standard la orice intrbare: NU STIU, VENITI MAINE SAU SAPTAMANA VIITOARE.

Considerate in trecut ca fiind persoanele din cadrul unei institutii care iti ofera informatiile necesare, secretara si-a pierdut de mult acest statut, devenind persoana la care te duci doar in ultima instanta. Este recomandat ca  omul de rand sa incerce sa o evite pe cat posibil, daca tine la sanatatea lui psihica.

De retinut!

Secretarea nu musca si nu este violenta, dar te trateaza cu atata indiferenta si lipsa de interes, incat te doare. Omul trebuie sa stie ca inainte de a merge la secretara TREBUIE sa incerce TOATE celelalte variante existente pentru a-si rezolva problema.

ATENTIE! Solicitarea sprijinului secretarei nu garanteaza rezolvarea problemei. Ba mai mult, sanse sunt ca dupa o intrevedere cu acest  mamifer sa te cufunzi si mai tare in problema si sa fii si cu nervii la pamant.

Acum sa va explic si motivul pentru care am scris acest post. De secretare absolut scarbite de viata si fara nici o intentie de a ma ajuta m-am izbit inca din liceu. Totusi, am impresia ca nivelul de sictir cu care te trateaza o secretara creste in intensitate odata cu ierarhia institutiilor in care acestea lucreaza. Spre exemplu, pana acum, cele mai nesuferite secretare le-am intalnit la facultate. Inca din anul I, semestrul I, saptamana I mi-au dat de inteles ca cel mai bine pentru noi toate ar fi ca eu sa merg sa le cer ajutorul/ sa le adresez intrebari cat mai rar posibil.

Momentul in care am ajuns si eu la capatul rabdarii a fost ieri cand am ajuns la Leu, etajul 6 (unde este sediul Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, pentru necunoscatori) la ora 14:00, adica la inceputul programului cu studentii. In fata mea era o coada relativ mica, maxim 10 studenti care trebuiau sa isi depuna cererile de inscriere la licenta. Ei bine, cat credeti ca a trecut pana mi-a venit randul? DOUA ORE! Fiecare student care intra sa isi depuna cererea statea in biroul secretarei cel putin 10 minute. De ce? (Pentru a „extrage” din el si ultima urma de rabdare ramasa, as spune eu). Sa va explic:

Ce trebuia sa faca secretara: sa ia cererea studentului si sa o ataseze dosarului pe care acesta il avea la secretariat inca din vara, de la prima licenta data.

Ce facea secretara de fapt:

  • il intreaba pe student cum il cheama;
  • cauta dosarul studentelului, fara graba ca doar este vreme, timp in care mai povesteste cu cealalta doamna secretara;
  • intre timp suna telefonul, raspunde –  ca asa-i frumos- si sta la povesti pret de cateva minute;
  • desface frumos fundita de la dosar, ataseaza cererea, dupa care lega inapoi fundita, cu maxima atentie si cu minima graba;

Asa se face ca am stat 2 ore pana cand 10 studenti si-au depus cererile. Dar punctul culminant al asteptarii mele, acel boiling point in care am simtit ca-mi vine sa dau foc secretariatului si sa imi bag picioarele l-am atins in momentul in care doamna secretara a iesit din birou pentru a merge la „secretarele vecine”(din biroul de alaturi) si am incercat sa ii pun o intrebare. Eu m-am adresat frumos, asa cum m-a invatat pe mine mama sa ma adresez unei persoane mai in varsta ca mine si anume: „Nu va suparati, as vrea sa va rog sa…”. Atat am apucat sa spun pentru ca doamna, stiind ca vorbesc cu ea, a trecut pur si simplu pe langa mine, fara sa schiteze vreo urma de interes fata de ceea ce spun sau fara sa ma trimita macar la dracu`(macar asa stiam ca m-a auzit si eram fericita ca macar m-a bagat in seama:)) ). Asa s-a intamplat, am martori.

Si cum sa nu te enervezi cand stai doua ore pentru a lua o copie dupa un act, lucru pe care-l faci in nici doua minute? Cum sa nu scrii o postare naspa despre ele in conditiile in care se poarta cu tine in cel mai nesimtit mod posibil, cum? Sincera sa fiu, secretara este singura specie a carei disparitie de pe acest pamant o incurajez!

Va las in continuare cu pozele fiintelor cu care as prefera sa ma intalnesc in locul secretarelor.

Sursa fotografiilor: http://animals.nationalgeographic.com/animals/photos/?source=NavAniPhoto

(Aceasta postare este un pamflet si trebuie tratata ca atare!)

Atentie, se protesteaza!

Posted on

Romanii se revolta. General vorbind, sunt nemultumiti. Au motive, asta e cert. Nu au salarii, nu au locuri de munca, nu au locuinte, caldura, mancare… De ce nu au iesit in strada pana acum? Aveau nevoie de o scanteie care sa declanseze focul protestelor. Iar scanteia a sarit in momentul in care Basescu s-a luat de Arafat si de SMURD, sustinand legea sanatatii.

Raed Arafat era vazut ca un soi de inger pazitor al sistemului sanitar din Romania. Cu totii stiam ca palestinianul a contribuit la dezvoltarea SMURD (Serviciul Mobil de Urgență, Reanimare si Descarcerare), ba chiar a fost decorat de doi presedinti ai Romaniei (Iliescu in 2003 si Basescu in 2005) pentru activitatea sa stiintifica si de cercetare. Ei, cand vine Base (5 ani si mii de vieti salvate mai tarziu) si spune ca sustine un proiect de lege care pune in pericol existenta SMURD… lucrul asta nu putea trece neobservat. Si cand mai spune ca-i e tot una daca pleaca din functia de de subsecretar de stat in Ministerul Sanatatii unul dintre putinii oameni osul la munca in tara asta… ei bine, atunci a sarit scanteia.

Sustinatorii lui Raed Arafat au inceput sa protesteze in tara, nemultumiti fiind ca SMURD-ul ar putea avea de suferit. Au fost lansate campanii in social media pentru salvarea acestui serviciu de ambulanta, campanii care au fost sustinute de sute de mii de oameni. Demisia lui Arafat i-a impins pe unii dintre ei sa iasa in strada, sa ceara puterii sa renunte la legea sanatatii. Cativa ici, cativa colo… Incet-incet s-au mobilizat in toata tara.

Pe parcursul protestelor oamenii si-au dat seama ca in razboiul Basescu- Arafat, Base e oaia neagra care a calcat pe bec de mult prea multe ori pana acum si trebuie eliminata. Ba mai mult, presedintele i-a „calcat pe coada” pe romani in momentul in care practic a spus ca suntem un popor de tembeli care nu-si da seama ca trebuie eliminata coruptia din sanatate. (Oare asta nu o spune cumva „tembelul sef” care s-a trezit sa elimine coruptia dupa 7 ani de cand conduce nenorocita asta de tara?). Cu alte cuvinte, Base si-a dat singur foc la valiza, transformand protestul impotriva legii sanatatii intr-un protest impotriva conducerii care-si bate joc pe fata de popor. Si cand spun „isi bate joc”, nu ma refer doar sutele de dati in care presedintele (si toata clasa politica la urma-urmei) a furat din buzunarul poporului, ci la apelativele lipsite de orice urma de respect pe care le-a folosit distinsul presedinte in dialogurile sale cu cetatenii („tiganca imputita” este cel mai cunoscut).

Rezultatul? Il vedeti de doua zile in continuu la TV. Si noi vedem doar ce se intampla in Bucuresti, dar astfel de manifestatii sunt in toata tara (mai putin violente, ce-i drept).

Toata povestea asta este serioasa, dar nu se putea sa nu existe o parte amuzanta. Protestele au luat amploare in cursul zilei de Duminica, 15 ianuarie. Alaturi de cei ce protestau impotriva legii sanatatii in prima faza si mai apoi impotriva lui Basescu, au venit multi altii care protestau pentru diverse alte cauze: unii pentru Rosia Montana, altii pentru ca au pensii mici… sau chiar protestau doar de dragul de a fi acolo, in mijlocul evenimentelor care au starnit atata interes pentru presa.  Asa s-a ajuns sa fie doua tabere pentru un singur protest.

In primul rand era tabara protestatarilor pasnici din Piata Universitatii care stateau cumintei in fata Teatrului National si-si strigau nemultumirile. Cu toate ca, repet,  protestau toti pentru aceeasi cauza,  ei stateau cumintei in „ograda lor” si fluturau steagurile si pancartele. Decent.

Partea proasta este ca la un moment dat au aparut protestatarii care aveau un singur gand: DISTRUGERE. Posturile de televiziune spun intr-una ca huliganii erau aceiasi cu cei care fac prapad pe stadioane. Unul dintre ei, suporter,  a recunoscut ca actiunile lui nu aveau nimic de a face cu protestul anti-Basescu si ca el „protesta” impotriva legii care prevede pedeapsa cu inchisoarea pentru cei ce introduc torte pe stadion (Pe principiul „unde dai si unde crapa”, au dat in Arafat si s-au aprins cei ce vor torte pe stadioane… si ONG-urile… si toti cei care au fost trasi in piept de stat intr-un fel sau altul). Acuma…nu poate nimeni sa spuna ca toti huliganii erau suporteri. Ba chiar un sef al unei  a anuntat ca el nu a calcat in Piata Unirii in noaptea trecuta si ca ei, ca si galerie, nu s-au organizat pentru a merge la protest (au trimis si comunicate de presa, doar asa….sa make it official!). Daca au mers suporterii, au mers de buna voie si nesiliti de nimeni. Cert e ca indiferent de pozitia/rolul lor in societatea asta, cei care au mers seara trecuta in centrul Capitalei cu cele mai rele intentii s-au comportat ca niste descreierati. Doar asa pot fi numiti cei care nu se lasa pana nu au sparg cateva capete, pana nu dau foc unui om, unei masini si altor cateva chioscuri de ziare, pana vandalizeaza cateva magazine si pana nu lasa vraiste in urma lor. Urat, foarte urat.

(Astazi pe la ora pranzului am trecut pe la Piata Unirii si am vazut amprenta lasata de acest grup de…wanna`be oameni, ca nu sunt. Poze surprinse pe fuga <<la propriu, fugeam spre examen>> putceati vedea in galeria de mai jos).

Pe de alta parte, uitandu-ma la televizor nu am inteles un lucru: daca jandarmii i-au fugarit pe huligani si i-au pus la pamant pentru a-i imobiliza, de ce au mai inceput sa dea cu picioarele si bastoanele in omul care oricum nu avea cum sa riposteze? Tu ca aparator al legii, ce fel de comportament promovezi? Autoritatiile sustin sus si tare ca violenta nu e o solutie, dar atunci de ce jandarmii dau si atunci cand nu e nevoie? Am inteles, omu`ala-i de o prostie crunta daca s-a apucat sa distruga aiurea in tramvai, dar daca tot l-ai prins, pune-i catusele, arunca-l in duba si du-l in arest. Daca el e animal, trebuie sa fii si tu? Parerea mea e ca nu, nu-i musai.

Intr-un cuvant… aseara a fost HAOS in Bucuresti. In cazul asta e greu de stabilit cine-i ala rau si cine-i ala bun. Si jandarmii au gresit, dar si protestatarii. A fost o isterie generala, o adunatura de oameni pusi pe scandal fara un scop anume.

In cursul zilei de astazi, tabara protestatarilor pasnici au continuat sa ocupe spatiul din fata Teatrului National. Intr-un final s-au hotarat: protesteaza toti impotriva lui Basescu. Ei si toata tara, pentru ca proteste asemanatoare se desfasoara in orase din alte 38 de judete . Tinerii studenti au iesit si ei in strada, strigand ca  „Am venit din sesiune pentru natiune!”. M-a placut asta, trebuie sa recunosc. Asta si multe alte lozinci pe care le-am auzit azi la Universitate sau la TV. Totusi… pe locul 1 este (BINEINTELES) un ardelean care, intrebat de un reporter care este mesajul pe care vrea sa il transmita celor impotriva carora protesteaza si rugat totodata sa nu foloseasca termeni obsceni a zis: „Domnisoara, nu am venit aici sa vorbesc urat. Eu sunt ardelean si am venit aici sa ii spun lui Boc… Sa-ti fie rusine, Boc! ai facut de ras Ardealul, te-am scos de la inima mea! „.

Acum, la 12 noaptea trecute`fix, lucrurile sunt mult mai calme in centrul Bucurestiului. Protestatarii s-au adunat intr-un numar mult mai mare, insa violentele nu au mai reprezentat punctul culminant al serii. Au existat cateva specimene care au incercat si in seara asta sa faca scandal, dar au fost rapid luati pe sus de jandarmi (73 de persoane retinute, imi striga aici televizorul pe fundal). Au fost si cativa oameni care au avut nevoie de ingrijiri medicale, dar nu au fost raniti grav.

Sincera sa fiu ii respect pe cei care acum stau in Piata Universitatii. Dar mi-e si mila totodata. Vor o schimbare si isi striga of-urile in strada pe frigul asta cumplit, dar cine ii aude? De patru zile, „papusarul vulgar, violent si iresponsabil” care e Basescu, nu a scos un cuvant cu privire la toate astea. Pai cum, cetatenii tarii la carma careia te afli sunt in  focurile protestului de patru nenorocite de zile si tu nu ai nimic de spus? SERIOS?

Cred ca sunt naiva daca mai sper la o urma de omenie din partea presedindelui nostru, nu? Dupa atatia ani in care si-a batut joc de tara si de popor, ar fi culmea ca tocmai acum sa isi revina in simtiri.

De ce scriu toate astea? Stiu,  nu este o tema care sa se potriveasca bloguletului meu de obicei vesel, iar felul in care am expus problema e oarecum haotic pentru ca s-au intamplat atat de multe intr-un timp atat de scurt incat nu ai cum sa iti faci ordine in idei si sa scrii scurt si la obiect cum stau lucrurile. Dar nu pot sa nu scriu deloc despre asta. Este a doua oara cand merg la un astfel de protest sa fac poze. Prima oara am am fost in anul I,vara, cand pensionarii si sindicalistii protestau in fata Casei Poporului. Atuci infruntau temperaturi de 40 si ceva de grade si era extrem de greu pentru ei sa reziste caldurii. De data asta indura un frig cumplit si ninsoare. Cum sa nu mi se rupa sufletul de oamenii aia chinuiti care trebuie sa stea in frig zile la rand ca sa le ia cineva in seama durerea si problemele?

Nu pot decat sa sper ca frigul pe care il indura bietii oameni nu va fi degeaba. Au ajuns la capatul puterilor si ii inteleg. Astept sa vad ce se va mai intampla in zilele urmatoare, unde se ajunge…

Pana una-alta eu va las cu cateva imagini de la protestul din seara asta + pozele facute astazi pe la Unirii.

Aceeasi Mărie, cu altă pălărie

Posted on

DA! am schimbat modificarea si i-am dat bloguletului meu „unguresc” o nota ceva mai serioasa. Dar asta nu inseamna ca se va schimba si tonul adoptat de mine in postari. Subiectele vor fi la fel de random, cantitatea de sarcasm va fi aceeasi (bine, doza poate sa creasca de la caz la caz)…

Stiu, schimbarea asta a venit total pe nepregatite. Si daca ai trecut printr-un soc atat de mare incat pret de cateva secunde ti s-a derulat intreaga viata prin fata ochilor si te-ai gandit ca asta a fost, momentul trecerii in lumea celor drepti a venit… RESPIRA, ia un loc si relaxeaza-te. E o schimbare de design si atata tot. Incet- incet ochisorii ti se vor obisnui cu aceasta combinatie de albastru si verde care inlocuieste amestecatura de culori pastelate de dinainte. In cel mai scurt timp te vei obisnui si cu noua asezare in pagina si crede-ma,  nici nu o sa iti dai seama cand degetelele tale vor merge din nou din reflex inspre casutele cu „categorii” aflate acum in partea de sus a blogului si nu in dreapta. Nu e panica, serios! Va fi bine, iti promit. Si daca nu iti place, spune-mi si promit ca fac sa iti fie bine. Pentru ca da! imi pasa de tine, cititorule care imi esti drag ca ma citesti.

Uite, ca sa fie trecerea mai usoara, iti las si o melodie draguta rau de tot! 😀

 

Scrisoare pentru vecinii mei

Posted on

Imi iubesc vecinii!  Zau, daca as putea, le-as lasa fiecaruia cate un cosulet cu flori la usa, in fiecare dimineata. Si langa el as mai pune si o farfurie cu prajiturele proaspat scoase din cuptor. Asta cred eu ca merita vecinii mei.

Aaah…da! De cos as prinde cu o panglicuta rosie si lucioasa o scrisorica de multumire in care as scrie cam asa:

„Draga vecinule care stai perete in perete cu mine/ in apartamentul de deasupra,

Iti scriu ca sa iti multumesc  din adancul sufletului meu pentru tot ceea ce faci pentru mine. De cand m-am mutat in acest bloc in vara anului 2011, m-ai facut sa inteleg cum sta treaba cu viata la bloc. Nu credeam niciodata ca deranjul provocat de studenti in camin ar putea fi mai mic decat cel creat de vecinii din bloc. Iar acum iti multumesc pentru ca mi-ai deschis ochii si m-ai facut sa vad ca da! se poate si mai rau.

Pentru inceput vreau sa iti spun cat de tare ma bucur ca ai un catelus atat de plin de viata. Nu stiu ce m-as face fara crizele lui zilnice de latrat. Iar momentele in care vin si nepoteii tai in vizita si incep sa il fugareasca pe bietul caine prin toata casa… de nepretuit! Ador diminetile de weekend cand ma trezesc tropaiturile lor si strigatele lor gingase care se chinuie sa acopere latratul cainelui. Vreau sa iti spun ca ma bucur de o astfel de trezire in fiecare sfarsit de saptamana  si ma intreb… oare nu ai putea sa ii aduci pe nepotei in vizita mai des? Gen.. sa imi dea trezirea si in timpul saptamanii.

Un alt lucru pentru care vreau sa iti multumesc este modul absolut incantator in care incepi sa muti scaune si mese prin casa, tarandu-le pe gresie. Sunetul acela unic este muzica pentru urechile mele, mai ales noaptea la 12:00 sau dis-de-dimineata cand imi beau cafeaua. In momentele astea chiar am nevoie de un pic de muzica, iar tu te ingrijesti sa imi fie bine din acest punct de vedere. Bine, tu muti scaune prin casa toata ziua, banuiesc ca e un hobby de-al tau, dar faptul ca o faci in fiecare dimineata si seara ma bucura in mod exceptional.

Nu in ultimul rand vreau sa iti marturisesc ca de cand m-am mutat in acest bloc am ajuns sa inteleg (tot datorita tie) sensul  dupa-amiezelor de sambata si duminica. Inainte credeam ca acestea sunt destinate odihnei, drept pentru care locatarii blocului ar trebui sa faca liniste. Dar tu m-ai invatat ca acesta este, de fapt, cel mai bun moment al zilei pentru a da gauri in pereti cu bormasina sau pentru a bate cuie. Ai dreptate, tablourile atarna mult mai bine pe perete acum ca am deranjat jumatate de bloc la ora prazului.

Iti multumesc ca iti faci griji si pentru siguranta noasta. Intr-adevar, este periculos sa stai la etajul 6 al unui bloc in care poti intra doar dupa ce treci de interfon si inca o usa inchisa cu cheia. De aceea tin sa iti spun ca regret ca s-a mai intamplat sa las deschis grilajul din fata usilor noastre. A fost un gest necugetat si ma bucur ca weekend-ul asta ai batut cu forta in usa mea pentru a-mi atrage atentia. Data viitoare cand mai vrei sa imi atragi atentia cu atata scarba asupra unei greseli pe care am facut-o, nu te sfii sa bati mai tare in usa mea, o merit! Poate vei reusi chiar sa o darami cu totul.

Si daca tot suntem la capitolul „scuze”, te rog sa o ierti si pe sora mea ca si-a parcat masina pe locul tau. Nu stiu cum de nu si-a dat seama ca locul acela iti apartine. Vorba ta, stai de 20 de ani in blocul asta si toti vecinii stiu ca acela e locul TAU de parcare, cu toate ca tu nu platesti vreo taxa pentru el.

Ah, inca ceva. Transmite-i sotiei tale ca are o voce splendida. A fost o experienta unica sa ma trezesc buimaca intr-o duminica dimineata la ora 8, nestiind de unde se aud racnetele. Dar cand am realizat ca doamna vecina face vocalize, i-am multumit lui Dumnezeu ca nu e ceva mai grav si  mi-am inceput ziua cu voiosie.

Atat deocamdata. Daca am lasat pe dinafara vreun moment in care ti-ai facut simtita prezenta in viata mea, imi pare rau. Dar stii ca te admir si nu as putea da uitarii clipele minunate in care mi-ai aratat ce frumoasa este viata la bloc.

Cu drag, Sonia G.

P.S: Te rog, mai fumeaza in baie. E atat de placuta senzatia sa vina fumul tau de tigara pe gaura de aerisire a baii si sa imi umple casa de miros! Nu mai trebuie sa dau banii pe odorizante de camera. Daca vrei, fac cheta cu restul vecinilor sa iti luam tigari din acelea aromate, pentru un plus de parfum.

P.P.S: Uite, am gasit si un cantecel pe care ti-l dedic. Nu pot sa spun ca am ascultat melodia pana la capat si ca imi place mix-ul, dar am vazut titlul si m-a dus cu gandul la tine! <3″

%d blogeri au apreciat asta: