RSS Feed

Monthly Archives: Octombrie 2011

Amintiri din anul I (Part I- aventura cu metrou`)

Buuuun, am vazut ca nu prea va inghesuiti la povestit amintiri din anul 1. Din punctul meu de vedere, motivele ar fi(nu neg ca ar mai putea exista si altele):

1- povestea e prea rusinoasa pentru a fi facuta publica

2- v-ati zgarcit brusc si nu vreti sa impartasiti nimic cu nimeni, nici macar o amintire

3- sunteti prea fosile si nu va amintiti nimic (ei bine, toti vom ajunge acolo la un momentdat, deci nu e nici o rusine!)

In orice caz, marele premiu (pachetul de biscuiti) va merge catre… Andra Dumitru! Povestea ei seamana izbitor cu a mea, inteleg prin ce a trecut pentru ca si eu era sa ratez festivitatea de deschidere (mandra cacofonie) a anului universitar, tot din motive de lipsa de informatie. (Fiind boboaca, nu eram obisnuita cu ideea de a verifica informatia in cel putin trei surse, deci un singur zvon a fost suficient pentru mine 🙂 ). Totusi, ceea ce nu inteleg este lucrul urmator: Andra, ce cautai la ETAJUL 3 DE LA LEU? Facultatea noastra era la 6 si stiai asta, chiar si boboaca fiind. Astept lamuriri, sa stii! 🙂

Trecand la lucruri cu nimic mai serioase, am sa povestesc si eu cateva aventuri de-ale mele prin Capitala.  Nu am sa mi le amintesc in ordine cronologica… e mare lucru ca mi le amintesc in the first place! (Da, stiu, eu voi ajunge prematur la stadiul de fosila).

Cred ca cea mai bine intiparita in memorie este prima aventura de una singura cu metroul. Sunt absolut convinsa ca toti colegii studenti veniti din provincie au trait propria aventura cu metroul la un momentdat. Eu una stiu ca era intr-o dimineata, mult prea dimineata, dar eu eram entuziasmata ca voi merge la primul curs cu toti colegii din anul 1. Aveam sa cunosc o groaza de oameni noi in amfiteatrul R3 de la Facultatea de Chimie. Mi-am dat seama ca sunt in incurcatura abia cand am ajuns la statia de metrou Grozavesti: ”pe care peron imi spusese sora-mea sa o iau? Hai ca o sun, ce-i sigur ii sigur!”. Acesta a fost telefonul numarul 1. Ajunsa in metrou, schimb la Unirii. ”Mda… aici stiu ca trebuie sa schimb da` pe unde?”. Telefonul numarul 2 -sora m-a lamurit sa o iau pe scari, pe unde merge toata lumea, si sa traversez pasajul. Nici o problema! Urc scarile: „si totusi…pasajul ala unde e?”. Telefonul numarul 3- sora era deja usor disperata! Gasesc pasajul dupa ce sora ma ghideaza si dupa ce intreb SI un trecator („ce-i sigur, ii sigur!”). Ajung la Unirii2 si… „Dumnezeule, acum pe care peron trebuie sa astept metroul?”. Telefonul numarul 4.

Victorie! Am ajuns la Universitate. Dar, pe principiul „ce-i sigur, ii sigur” o sun pe sora sa o intreb exact care iesire de la Universitate sa o folosesc. Telefonul numarul 5.

Asadar, iata 5 pasi pentru a aduce un om la disperare dis de dimineata, cat ai zice „Eu cum ajung la Universitate?”.

Thats my story. Astept in continuare povestile voastre!

Hello world!

Buna ziua, lume! Hello world! Ciao mondo! Hallo Welt! Bonjour tout le monde! Helló világ! Γειά σου Κόσμε!  こんにちは、世界! s.a.m.d.

Stiu la ce va ganditi: iata inca un blog. Inca un blog pe care cineva o sa isi verse frustrarile, bucuriile, amarul, reusitele. Ei bine, DA! Aveti dreptate. Daca va place, bine. Daca nu… ghinion de nesansa. Blogu` ramane la fel.

Care este tema blogului? Care vrem noi! Cu alte cuvinte, asta va fi un blog pe care o sa povestim. Ca intre prieteni.  Eu postez, voi postati, ei/ele posteaza! 🙂

Bun, acum ca am lamurit acest aspect, trebuie sa imi fac un pic de ordine in idei. Am spus in descrierea blogului ca o sa povestim de „aventurile” studentului in Bucuresti. Doamne…nici nu stiu cu ce sa incep!! 🙂 Trebuie sa fac niste sapaturi serioase ca sa imi aduc aminte toate nebuniile (mai mult sau mai putin funny) prin care am trecut din anul 1 pana acum.

Eu zic sa facem un exercitiu impreuna: care este prima intamplare pe care v-o amintiti, bobocei universitari fiind? 😀

Cel/cea care are povestea cea mai interesanta primeste un biscuite. Ba nu`….un pachet intreg de biscuiti. Provocarea-i mare!

Dis de dimineata…

Un cantecel pentru cultivarea zenului! 😀

%d blogeri au apreciat asta: